Parcul Natural al Munţilor Dolomiţii Friuliani este cel mai important parc regional din provincia Friuli Venezia Giulia. Se întinde pe o suprafață de 36 950 hectari. A fost înființat în anul 1996, scopul fiind acela de a conserva şi valorifica patrimoniul natural geologic al Munților Dolomiţi.
Avem de-a face cu un habitat nepoluat și unde unde natura oferă un peisaj larg vizitatorilor, parcă îmbiindu-i să participe la un imens spectacol. Parcul Natural Dolomiţii Friuliani este un fragment din Paradis, a cărui integritate este protejată.
Dolomiţii Friuliani sunt un grup muntos care aparţine de Alpii Calcaroşi din Sud, între provinciile Belluno, Udine şi Pordenone; împreuna cu Munţii Dolomiţi din Oltre Piave constituie aşa zisul „sistem 4” din cele nouă existente care identifică Dolomiţii. Dolomiții au fost declaraţi ca făcând parte din Patrimoniul Natural UNESCO în 2009. Motivația acestei decizii nu este doar datorită peisajului deosebit, de o frumuseţe rară, ci şi pentru importanţa lor ştiinţifică la nivel geologic şi geomorfologic.
În parc sunt câteva dintre cele ele mai proeminente și spectaculoase vârfuri muntoase dinlume. Ne referim la grupul Duranno (2652m), vârful Preti (2706m), Monfalconi (2548m) şi Muntele Gridola (2581m). Remarcabilă este şi bogăția de faună şi floră, iar în caz particular trebuie remarcată prezenţa acvilei regale, vultur care îşi face cuibul doar în locurile naturale cele mai sălbatice.
Teritoriul propiu-zis al parcului este caracterizat de o absenţă aproape totală a aşezărilor umane, lucru rar întalnit în celălalte zone Alpine. Peisajul este aspru, sălbatic şi rupestru datorită configuraţiei particulare a versanţilor.
Piscuri şi văi impetuoase în peisajul dolomit cu roci calcaroase caracterizează partea orientală a Dolomiţilor. Turle şi standuri stâncoase ies în evidenţă în priveliştea naturii neatinse; dintre acestea cel mai maiestuos este „Campanile di Val Montanaia” care se înalţă în centrul unui bazin glaciar.
Zona este destinaţie favorită pentru alpinişti, excursionişti şi iubitori ai naturii pure.
În acest contex se regăseşte Apa Dolomia, apă oligominerală ce izvorăşte din interiorul Parcului Natural Dolomiţii Friuliani.
Val Cimoliana
Sursa apei Dolomia se situează în Val Cimoliana, o vale profundă şi întinsă ce străbate Parcul Natural Dolomiţii Friuliani şi este încadrată de vârfurile Dolomiţilor. Piscurile muntoase ating aici aproape 3000 m altitudine. La modelarea geologică a acestei văi a contribuit aproape în mod exclusiv activitatea erozivă a gheţarilor, aceștia acoperind mare parte din zonă pe durata ultimei glaciațiuni.
Studiile arată că activitatea erozivă, de transport şi de depozitare efectuată de către topirea gheţarilor, a durat și după sfârşitul ultimei Ere Glaciare. „La Stretta di Gote” , în particular, oferă un peisaj spectaculos format între înalţii pereţi verticali, aflați la o distanţă de câţiva metri unul de celălalt. Aspectul lor se datorează și acţiunii agenţilor atmosferici. Însă bogăţia cea mai apreciată a teritoriului este apa ce izvorăşte spontan şi natural, coborând în mod energic în râuri şi formând cascade de pe cele mai înalte piscuri.
Faună și floră de inestimabilă valoare
Integră si nedomesticită, Val Cimoliana surprinde prin frumuseţea faunei şi a florei. Reprezintă adăpostul ideal pentru cerbi şi căprioare care pot fi întâlniţi de la poalele văii până în vârful celor mai inaccesibile creste. Alte specii remarcabile sunt capra neagră, ibexul Alpin, vulpi, marmote, jderi, veveriţe, hermeline, bursuci şi nevăstuici. Printre speciile de păsări, cele mai semnificative sunt din familia tetraonidelor şi din cea a păsărilor răpitoare precum: uliu, cocoşul de munte, cocoşul negru sau cocoşul de pădure. Cei mai atenţi spectatori, dar şi cei mai norocoşi, pot remarca zborul elegant al acvilei regale, pasăre răpitoare ce îşi găseşte habitatul ideal în aceste locuri.
Pădurile din Val Cimoliana sunt formate în mare parte din fag şi molid. O prezenţă caracteristică, ce defineşte acest teritoriu este cea a pinului pitic. Cutreierând prin vale flora ne mai surprinde cu genţiane, crini, rododendroni si flori de Erica. Dar elementele distinctive a florei din această vale sunt „campanula morettiana”, floarea de colţ şi în mod particular „arenaria huteri” (floare ce se găseşte doar în aceşti munti).
Din eleganţa cromatică a acestor flori a fost inspirată eticheta apei Dolomia, un design ce indică strânsa legătură cu acest teritoriu unic si edenic.